colectív

colectív
I.
adj. m., pl. colectívi; f. sg. colectívã, pl. colectíve
II.
s. n., pl. colectíve

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • colectiv — COLECTÍV, Ă, colectivi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ♢ Substantiv… …   Dicționar Român

  • ansamblu — ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3.… …   Dicționar Român

  • consiliu — CONSÍLIU, consilii, s.n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activităţii unei organizaţii, firme, societăţi comerciale, instituţii etc. ♢ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al… …   Dicționar Român

  • activ — ACTÍV, Ă, activi, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acţiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizaţii, societăti, instituţii etc. având anumite obligaţii şi bucurându se de drepturi depline în… …   Dicționar Român

  • colegiu — COLÉGIU, colegii, s.n. 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor şi a altor organe centrale ale administraţiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituţii, care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa acestora. ♢… …   Dicționar Român

  • comisie — COMÍSIE, comisii, s.f. 1. Colectiv organizat care funcţionează pe lângă o instituţie, o adunare etc. şi care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale. 2. Organism internaţional sau organ al… …   Dicționar Român

  • complet — COMPLÉT1, completuri, s.n. (Franţuzism ieşit din uz) Bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraş). – Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet2). Trimis de cata, 09.10.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • grupă — GRÚPĂ, grupe, s.f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr o întreprindere sau dintr o instituţie, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate… …   Dicționar Român

  • laureat — LAUREÁT, Ă, laureaţi, te, s.m. şi f. Persoană, colectiv etc. care a obţinut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul ştiinţei, al literaturii, al artei etc. ♢ (Adjectival) Colectiv laureat. [pr.: la u re at] – Din fr. lauréat, lat.… …   Dicționar Român

  • puf — PUF1 interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă şi cu intermitenţe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafaţă moale etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2005. Sursa: DEX 98  PUF2,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”